Traducători din limba română și în limba română

Conferința internațională

Zentrum für Translationswissenschaft der Universität Wien

8 – 10 decembrie 2016.

Apel pentru prezentări

Traductologia fără traducători ar fi ca studiul literaturii fără scriitori.

În literatură, moartea autorului, proclamată de Barthes drept necesară, întrucât cultura era „tyranniquement centrée sur l'auteur, sa personne, son histoire, ses gouts, ses passions“, a făcut loc cititorului și, implicit, traducătorului. Departe de a tiraniza cultura contemporană, traducătorul abia dacă este perceptibil în procesele de transfer, la fel și în cercetarea traductologică, de altfel. În 2009, sub sloganul „Humanizing TranslationHistory“, Anthony Pym începe să promoveze o traductologie axată pe traducător, capabilă, în acest mod, să descrie procesul traducerii ca pe o activitate etică și să îl înfățișeze pe traducător drept un actor într-un proces complex de decizii și de interese.

Conferința își propune astfel să aducă în prim-plan traducători a căror limbă de lucru este limba româna. Direcțiile de reflecție pe care le propunem sunt următoarele:

O perspectivă biografică:

Cine traduce din sau în română? Cum a evoluat biografia lor lingvistică și geografică (în ce context au trăit și cum au obținut competențele lingvistice)?

Sunt ei traducători profesioniști? Pe lângă traducere, mai au și alte preocupări?

O perspectivă sociologică:

Care sunt motivațiileși interesele traducătorilor <s>de</s> în a traduce textele pe care le traduc? Cu cine colaborează ei? Se poate reconstitui opinia sau teoria lor personală despre ce este „o traducere bună” (prin paratexte) și în ce raport sunt concepțiile lor traductive cu modul în care au tradus?

Care sunt puterile pe care le deține traducătorul în câmpul traductologic? (Și cine sunt ceilalți actori care dețin putere în acest proces?)

O perspectivă diacronică:

Se poate vorbi, în istoria traducerii, despre invariabile și despre variabile, în ceea ce privește rolul traducătorului?