Raluca Baciu

Traducători români de limbă franceză din Țara Românească și Moldova în secolele al XVIII-lea-al XIX-lea

Prezentul articol încearcă să creioneze o imagine de ansamblu a celor care s-au implicat în realizarea de traduceri din literatura franceză în Principatele române, într-o epocă decisivă pentru modernizarea societății românești în plan politic și cultural. Analiza noastră va avea în centru perspectivele biografică și sociologică. Fiind vorba despre traducători care au trăit cu câteva secole în urmă, considerăm că prezentarea unor informații chiar și succinte, referitoare la viața și activitatea lor, ne va ajuta să înțelegem mai bine cine au fost acești oameni care au scris o pagină memorabilă în istoria traducerilor românești.

Legăturile dintre România și Franța au cunoscut un destin particular, nu doar datorită apropierii date de moștenirea latină comună, ci și a contextului istoric în care au evoluat cele două națiuni. Dacă până în secolul al XVIII-lea, contactele româno-franceze rămân sporadice și destul de lipsite de intensitate, odată cu instaurarea regimului fanariot se înregistrează o importantă pătrundere a literaturii franceze la noi, atât prin lucrări originale, cât și prin traduceri. Influența franceză continuă să se intensifice în secolul următor, Franța fiind implicată în toate evenimentele importante din istoria Principatelor și având un rol central în făurirea statului român modern. Încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Țara Românească și Moldova încep să se deschidă din nou către Occident, spațiu de unde Iluminismul radiază înspre toate colțurile Europei. O serie de personalități religioase și laice se implică atunci în realizarea de traduceri din literatura franceză. În secolul al XIX-lea, traducătorii, care duc mai departe eforturile deschizătorilor de drum, au o contribuție remarcabilă în efortul de a înscrie cultura română între celelalte culturi ale Europei. Importanța acordată în epocă complexului proces de transpunere a unei opere dintr-o limbă în alta este dovedită de numărul mare de scriitori și poeți care au efectuat traduceri. O schimbare fundamentală în peisajul traductiv din secolul al XIX-lea este apariția traducătoarelor. Deși numărul lor este semnificativ mai mic decât cel al traducătorilor bărbați, această noutate reflectă schimbările de mentalitate în curs de desfășurare în societatea românească și care oferă femeilor posibilitatea de a beneficia de educație și de a-și pune în valoare talentul literar.

Traducerile sunt percepute drept puncte solide de sprijin în evoluția către originalitate a culturii române și instrumente eficiente de educare a poporului. Din acest motiv, alegerile traducătorilor noștri se îndreaptă adesea spre lucrări cu caracter utilitar. Limitați de constrângerile autorităților, influențați de preferințele publicului și nu în ultimul rând de propriile posibilități, traducătorii români din secolele al XVIII-lea-al XIX-lea ne-au lăsat o moștenire bogată în care se reflectă particularitățile tumultuosului context istoric care a    creat-o.

Baciu, Raluca - în anul 2016, am susținut, la Universitatea de Vest din Timișoara, teza de doctorat cu titlul Traduceri, traducători, mentalități: contribuții la studiul relațiilor    româno-franceze în secolele al XVIII-lea-al XIX-lea, sub coordonarea doamnei profesor universitar doctor Georgiana Lungu-Badea.