Traducători anonimi în lingvistica românească între anii 1948-1953
Din perspectiva zilei de astăzi, când traducătorul își exercită meseria sa în mod liber, fără să fie constrâns de anumite instituții, de partid sau de către regim, faptul de a traduce ”la comandă” și făr ădrept de semnătură pare de-a dreptul incredibil. A existat însă în istoria traductologiei românești o perioadă când figura traducătorului a fost exploatată, iar meseria sa manipulată și pervertită. Mă refer la anii 1947-1953 care au însemnat pentru România, ca și pentru toate țările din Est, prefaceri adânci în domeniul social-economic prin schimbarea regimului politic şi impunerea ideologiei marxist-leniniste în ştiinţele umaniste / culturii.
În ce privește domeniul lingvisticii, care ne interesează preponderent în comunicarea noastră, ideea unei lingvistici marxiste, văzută ca alternativă la lingvistica ”burgheză”, care venea de la Moscova, trebuia să se materializeze cât mai urgent și prin traducerile masive din limba rusă, traduceri care se publicau în revista Cum vorbim (1949-1953) sau circulau sub forma unor articole separate. Cert este că grație travaliului acestor traducători anonimi, despre care astăzi aproape că nu mai știm nimic, în limba română au fost transpuse principalele reviste de lingvistică și de filologie care apăreau în Uniunea Sovietică. Mă refer în special la Revoliucija i jazyk, Izvestija Akademii Nauk, Voprosy Jazykoznanija, a căror conținut a fost tradus apropae integral și cu multă măestrie în limba română. Acest eforet a presupus nu doar cunoașterea profundă a limbii ruse, ci și familiarizarea traducătorilor cu noua filosofie marxist-leninistă, cu ideologia sa și cu conceptele și tezele aferente. Prezentarea noastră se vrea drept un omagiu adus acelor intelectuali anonimi care și-au făcut datoria în mod onest, constrânși de regimul politic de atunci.
Traducători anonimi în lingvistica românească între anii 1948-1953
Din perspectiva zilei de astăzi, când traducătorul își exercită meseria sa în mod liber, fără să fie constrâns de anumite instituții, de partid sau de către regim, faptul de a traduce ”la comandă” și făr ădrept de semnătură pare de-a dreptul incredibil. A existat însă în istoria traductologiei românești o perioadă când figura traducătorului a fost exploatată, iar meseria sa manipulată și pervertită. Mă refer la anii 1947-1953 care au însemnat pentru România, ca și pentru toate țările din Est, prefaceri adânci în domeniul social-economic prin schimbarea regimului politic şi impunerea ideologiei marxist-leniniste în ştiinţele umaniste / culturii.
În ce privește domeniul lingvisticii, care ne interesează preponderent în comunicarea noastră, ideea unei lingvistici marxiste, văzută ca alternativă la lingvistica ”burgheză”, care venea de la Moscova, trebuia să se materializeze cât mai urgent și prin traducerile masive din limba rusă, traduceri care se publicau în revista Cum vorbim (1949-1953) sau circulau sub forma unor articole separate. Cert este că grație travaliului acestor traducători anonimi, despre care astăzi aproape că nu mai știm nimic, în limba română au fost transpuse principalele reviste de lingvistică și de filologie care apăreau în Uniunea Sovietică. Mă refer în special la Revoliucija i jazyk, Izvestija Akademii Nauk, Voprosy Jazykoznanija, a căror conținut a fost tradus apropae integral și cu multă măestrie în limba română. Acest eforet a presupus nu doar cunoașterea profundă a limbii ruse, ci și familiarizarea traducătorilor cu noua filosofie marxist-leninistă, cu ideologia sa și cu conceptele și tezele aferente. Prezentarea noastră se vrea drept un omagiu adus acelor intelectuali anonimi care și-au făcut datoria în mod onest, constrânși de regimul politic de atunci.
Traducători anonimi în lingvistica românească între anii 1948-1953
Din perspectiva zilei de astăzi, când traducătorul își exercită meseria sa în mod liber, fără să fie constrâns de anumite instituții, de partid sau de către regim, faptul de a traduce ”la comandă” și făr ădrept de semnătură pare de-a dreptul incredibil. A existat însă în istoria traductologiei românești o perioadă când figura traducătorului a fost exploatată, iar meseria sa manipulată și pervertită. Mă refer la anii 1947-1953 care au însemnat pentru România, ca și pentru toate țările din Est, prefaceri adânci în domeniul social-economic prin schimbarea regimului politic şi impunerea ideologiei marxist-leniniste în ştiinţele umaniste / culturii.
În ce privește domeniul lingvisticii, care ne interesează preponderent în comunicarea noastră, ideea unei lingvistici marxiste, văzută ca alternativă la lingvistica ”burgheză”, care venea de la Moscova, trebuia să se materializeze cât mai urgent și prin traducerile masive din limba rusă, traduceri care se publicau în revista Cum vorbim (1949-1953) sau circulau sub forma unor articole separate. Cert este că grație travaliului acestor traducători anonimi, despre care astăzi aproape că nu mai știm nimic, în limba română au fost transpuse principalele reviste de lingvistică și de filologie care apăreau în Uniunea Sovietică. Mă refer în special la Revoliucija i jazyk, Izvestija Akademii Nauk, Voprosy Jazykoznanija, a căror conținut a fost tradus apropae integral și cu multă măestrie în limba română. Acest eforet a presupus nu doar cunoașterea profundă a limbii ruse, ci și familiarizarea traducătorilor cu noua filosofie marxist-leninistă, cu ideologia sa și cu conceptele și tezele aferente. Prezentarea noastră se vrea drept un omagiu adus acelor intelectuali anonimi care și-au făcut datoria în mod onest, constrânși de regimul politic de atunci.
Traducători anonimi în lingvistica românească între anii 1948-1953
Din perspectiva zilei de astăzi, când traducătorul își exercită meseria sa în mod liber, fără să fie constrâns de anumite instituții, de partid sau de către regim, faptul de a traduce ”la comandă” și făr ădrept de semnătură pare de-a dreptul incredibil. A existat însă în istoria traductologiei românești o perioadă când figura traducătorului a fost exploatată, iar meseria sa manipulată și pervertită. Mă refer la anii 1947-1953 care au însemnat pentru România, ca și pentru toate țările din Est, prefaceri adânci în domeniul social-economic prin schimbarea regimului politic şi impunerea ideologiei marxist-leniniste în ştiinţele umaniste / culturii.
În ce privește domeniul lingvisticii, care ne interesează preponderent în comunicarea noastră, ideea unei lingvistici marxiste, văzută ca alternativă la lingvistica ”burgheză”, care venea de la Moscova, trebuia să se materializeze cât mai urgent și prin traducerile masive din limba rusă, traduceri care se publicau în revista Cum vorbim (1949-1953) sau circulau sub forma unor articole separate. Cert este că grație travaliului acestor traducători anonimi, despre care astăzi aproape că nu mai știm nimic, în limba română au fost transpuse principalele reviste de lingvistică și de filologie care apăreau în Uniunea Sovietică. Mă refer în special la Revoliucija i jazyk, Izvestija Akademii Nauk, Voprosy Jazykoznanija, a căror conținut a fost tradus apropae integral și cu multă măestrie în limba română. Acest eforet a presupus nu doar cunoașterea profundă a limbii ruse, ci și familiarizarea traducătorilor cu noua filosofie marxist-leninistă, cu ideologia sa și cu conceptele și tezele aferente. Prezentarea noastră se vrea drept un omagiu adus acelor intelectuali anonimi care și-au făcut datoria în mod onest, constrânși de regimul politic de atunci.