Mirela Boncea; Călin Timoc

Tradiția traducerii și receptării „încercării de istorie” bănățeană a lui Francesco Griselini în mediul cultural românesc al secolului XX

            Lucrarea lui Francesco Griselini, Incercare de istorie politică și natural a Banatului Timișoarei, dintre toate lucrările secolului al XVIII-lea dedicate noi provincii imperial a Casei de Austria s-a bucurat de cea mai mare popularitate în istoriografia românească, find considerată foarte obiectivă și relevantă prin informațiile pe care aduce. Această apreciere i se trage lucrării, în primul rând datorită reputației autorului, un mare savant venetian, un enciclopedist recunoscut în toate mediile academic europene, un exponent al polihistorismului a cărui metode de cercetare și de expunere științifică nu lasă loc greșelilor de interpretare.

Totuși, puțin știu că încă din epocă au existat problem mari de scriere și traducere a operei lui Griselini. Stilul epistolar în care a fost nevoit să se exprime (lucrarea fiind scrisă la cererea comandantul garnizoanei și a cetății Timișoara, general-maior Ioan de Soro, împuternicit în funcție de împărăteasa Maria Theresia), cu trimiteri la diverse informații bibliografice și cartografice nu ușor de inserat în text și, cu atât mai greu, de înțeles pentru tipografii vremii, a dat și mai multă bătaie de cap traducătorilor de ieri și de azi, greutățile terminologice și de limbaj dând naștere unor exprimări hilare sau unor descrieri misterioase deloc caracteristice spiritului intelectual illuminist a lui Francesco Griselini. O cauză a acestei situații constă din faptul că autorul și-a scris cartea prima data în italiană, la Milano (această ediție bucurându-se de un tiraj extreme de redus) și mai apoi a fost tradusă de prietenul și colegul său de drumeții prin Banat, mineralogul vienez Ignaz von Born. Această ediție germană bucurându-se de finanțarea substanțială a Casei de Austria avea să vadă lumina tiparului în anul 1780, în condiții grafice de invidiat pentru acea epocă și un tiraj mulțumitor astfel încât să-și găsească locul în majoritatea marilor biblioteci ale epocii.

Așa cum avea să sublinieze ilustrul nostru istoric și arhivist Costin Feneșan, mai bine de un secol și jumătate de la data apariției, lucrarea lui Griselini „a rămas un izvor de primă importanță pentru toți cei preocupați de studierea istoriei Banatului” și „astfel se explică nu numai reeditarea textului german sau traducerea acestuia în limba română și sârbă, ci și interesul manifestat de publicistică și de cercetarea de specialitate pentru diferitele aspect ale scrierii griseliniene.”

Intenția traducerii în limba română a lucrării lui Griselini a apărut ca un imperative în cadrul mișcării naționale a românilor Banatului montan, la sfârșitul secolului al XIX-lea, o serie de preoți și înalți prelați români, publică traduceri pațiale sau sintetice mai ales din capitolele în care învățatul italian îi descrie pe români și limba română, pasajele respective fiind folosite ca armă de contracarare a tezelor epocii care negau continuitatea și romanitatea românilor, a latinității limbii lor și a dreptului istoric de întâietate pe aceste meleaguri, în fața altor popoare conlocuitoare în Banat. O traducere integrală, a cărei apariție a fost sprijinită de Academia Română va apărea destul de târziu, în anul 1926, sub îngrijirea lui Nicolae Bolocan, și el un erudite de formație teologică. Ciudățeniile de limbaj cât și dorința de a fi cât mai aproape de forma germană de exprimare a descrierilor științifice a făcut ca rezultatul acestei ediții românești să ofere cititorilor un text anacronic, greoi în construcție, dificil de lecturat și de receptat, departe de mesajul și spiritul iluminist griselinian.

Această stare de fapt a obligat retraducerea textului german într-o nouă ediție românească exhaustivă, care să urmărească nu doar stilul și limbajul aulic, cât și exactitatea epistolelor lui Francesco Griselini. Bănățeanul Costin Feneșan, experimentat specialist, bun cunoscător a lucrărilor secolului al XVIII-lea dedicate Banatului, a realizat atât traducerea cât și analiza textului ediției din anul 1984, apărută la Timișoara, la Editura Facla, fiind considerată până la ora actuală cea mai bună traducere în limba română a lui Griselini.

La notă asupra ediției, traducătorul atrage atenția asupra dificultăților întâmpinate în realizarea traducerii. Chiar și pentru un specialist pătrunderea sensului cuvintelor unei lucrări redactate în germana rapoartelor oficiale habsburgice (Beamtensprache) a fost o grea încercare, care l-a obligat de multe ori să caute termenii adecvați – pentru formulările străine spiritului limbii română - care să nu altereze particularitățile de limbaj sau valențele literare ale conținutului textului griselinian.

O greutate în înțelegerea textului german o constă credem noi și neputința noastră de a înțelege gândirea enciclopedistă a lui Francesco Griselini și a conceptului său de lucrare științifică.